Da,stiu...nu am mai scris de muuuult!..Incerc o reprofilare, dar cu timpul stau mai prost:). Saptamanile acestea au fost pline de activitati... Departamentul de Resurse Umane isi face planificarea activitatilor. Incercam sa introducem cat mai multe recompense pentru voluntarii care se implica in evenimentele si departamentele organizatiei. In paralel cu acest proces, participam la Academia de 3ning, care ne ghideaza in analiza necesitatilor organizatiei/departamentelor, in identificarea nevoilor de training, in planificarea activitatilor astfel incat atunci cand un eveniment este in desfasurare, rolurile si sarcinile sa fie deja stabilite.
In februarie sper sa "prinda viata" si Ghidul voluntarului, un proiect ce sper sa fie un instrument de baza in geanta/ghiozdanul fiecaruia dintre noi:).
Pana la o subdepartamentizare a RU, cred ca mai este un pic... Inca mai cred ca nu s-a orientat nimeni doar spre un anumit aspect al departamentului si de accea mai astept pana incearca fiecare cate ceva din toate activitatile de RU, ca mai apoi, in urma intocmirii profilelor sau a propriilor alegeri, sa mergem pe o specializare...
Desi... un specialist in resurse umane trebuie sa stie cate putin din fiecare "coltisor" al departamentului, altfel poata sa se "piarda in spatiu"....Iar oamenii din departamentul nostru de RU tind la a deveni specialisti in acest domeniu.
Ok...pentru viitoare aspecte legate de activitatea de RU...putin mai tarziu, ca acum mai trebuie "slefuite" cunostintele si competentele:)

1 DECEMBRIE pentru romani!

1 decembrie 2008... 90 de ani de la Marea Unire, cu totii ne asteptam la nu stiu ce mari festivitati la Alba Iulia... dar, bineinteles...bani de ceremonii de unde?... Cand tocmai s-a terminat preaminunata si extraordinara campanie....????
Bine...trecand peste faptul ca mi-a tresarit inima cand am auzit imnul intonat de militari (:P- cu cineva cu lacrimi in ochi in spatele meu) sau cuvintele "Noi suntem romani...noi suntem aici pe veci stapani"(Bocsa, Furdui si Fulea:P) , Alba nu a aratat nimic impresionant...
In schimb, ziua de 1 decembrie mi-a oferit 2 intamplari inedite:)))... pe care s-o spun prima? Pe cea buna sau pe cea ...ciudat de tampita?:))
Bine...incep cu cea buna: am fost la Muzeul de Istorie din Alba si am vazut expozitia de coroane regale (una pt regina si cealalta pt rege- de fapt pt 3 regi- Carol I, Ferdinand si Mihai:P)... Suuperbe! Si am mai vazut si expozitie de machete cu tancuri(modele conduse si de Sebicelus:P) si avioane(?).
Buuuunnn...si acum surpriza zilei:))...Dupa cum intitulam postarea..."pentru romani"...mda, pentru unii romani e foarte interesant sa bei pe tren (la nu mai mult de 15 ani) si sa (cum sa ma exprim cat mai nuantat?:)) )...sa "dai afara" tot din tine pe bagajele si hainele celui din fata ta! Si GHICI????? Ghici cine era personajul din fata??? Da,EXACT: euuuuuuu!:))... Mda,am "aterizat" in Alba cu o sacosa plina de "mancarea si prelucrarile stomacale " ale unui pusti beat,care, pe deasupra, mai era si sa fie strivit de rotile trenului(mi s-a si facut mila de el cand am vazut ce era sa pateasca din cauza inconstientei!!)...Deci... pentru unii romani...asa e de 1 Decembrie!!
Pentru altii...mai trece ziua citind 2 pagini, schimband 3 vorbe cu prietenii, mancand un mic, imbratisand cu drag si privind cu optimism spre o saptamana ce se anunta infocata:))

Bataia de joc a cui?

Poate ca sunt sensibila, buna, sufletista, naiva, imprastiata, zapacita, dar....pana la proasta mai este muuult! Cum? Am ajuns sa fiu minge de fotbal? Bataia de joc a cui? A cuiva caruia ii pasa de... a avea buzunarul cat mai plin?? Pentru ce? Pentru ce eu sa investesc sentimente, timp, munca, daca pana la urma rezultatul este egal cu.... (exista ceva mai jos decat nimic)? Dar ce conteaza? Conteaza oamenii? Conteaza ca pentru a creea stabilitate, investesti in oameni? NUUUUUU!! Conteaza reusita de moment! Conteaza ca daca acum merge, orice depaseste succesul de moment e calcat in picioare!
Ma intreb,doar eu gandesc asa? Ma intreb oare am gresit secolul, oare sunt eu cea diferita si ceilalti sunt de fapt lumea reala? Ma intreb doar rautate, egoism si lupta pentru putere si bani este ceea ce ghideaza ceea ce noi numim social acum? Pana la urma valorile noastre ce sunt? Sunt doar niste concepte pe care le definim ca sa le tinem ca amintiri pentru nepoti? Pana la urma a te implica cu trup si suflet este doar o utopie? Pana la urma nu mai faci nimic din placere, din dragoste fata de oamenii de langa tine, faci totul pentru un ban in plus? Da, avem nevoie de partea financiara, fara ea am fi pierduti... Dar totul, chiar totul in viata e doar avere????
Pup pentru oamenii pe care-i iubesc!

Mda...saptamana aceasta...a fost o aventura! Mi-am facut blog:P, am avut o "placere deosebita" de a trece printr-o operatie la un dintisor...si am devenit pt 2 zile un monstrulet:P, am avut din nou cursul de dezvoltare organizationala:))...si...ca sa fie o vineri cu surprize: plec la 6 din Cluj si ajung la 2 in Deva!!!! Da, ati citit bine!!! Ce sa-i faci? Mai loveste trenul si caprioare!!!!!!!!
Exista si o veste buna pentru saptamana aceasta, dar o voi preciza intr-un text viitor, acum prefer sa o mai tin un pic in umbra, pana lucrurile devin concrete:P

Acum tot ce conteaza e ca sunt acasica si ca timpul din weekend imi permite in sfarsit sa revin la vechea dragoste: de a citi o carte de istorie:P

V-am pupacit!:)

De ce tocmai un blog?

...Pentru ca vreau sa scriu despre ce simt, despre ce vad si cred ca merita dezbatut, despre familie, despre prieteni, despre viata, despre iubire, despre experientele de la scoli:), despre experienta in voluntariat...
Din nou...de ce? Pentru ca sunt momente si oameni in viata care te schimba, care te fac sa vezi altfel lumea si sa pui altfel problemele...
... Spre exemplu, pana la 14 ani, eram genul de om care credea in orice si in oricine... Insa, cea care mi-a dat o lectie, a fost cea mai buna prietena de atunci... Si din acea lectie am invatat ca daca ai incredere mare in cineva, risti ca atunci cand acel cineva te dezamageste, sa suferi, sa-ti reprimi sentimentele si sa treaca o perioada mare de timp pana sa ai incredere din nou...in altcineva, la fel de apropiat.... Acum, pot sa spun ca am noroc... Am langa mine oameni care mi-au redat increderea in mine si increderea in ei... Ii am pe parintii mei dragi(pe care-i iubesc imens!!), pe iubiric(un om alaturi de care vreau sa traiesc toata viata) si prietenii cei mai buni: o persoana extraordinara, o persoana cum rar mai intalnesti, care imi e mai mult decat o sora si despre care nu-mi ajung cuvintele sa-i multumesc ca e alaturi de mine, sa-i multumesc pt ca exista aici, alaturi de mine, in fiecare zi ..; colegii de la StudCard... prieteni de suflet, oameni deosebiti, care mi-au oferit sprijin, intelegere, momente in care am plans de fericire si care ma completeaza in ceea ce fac(unii sunt partea incisiva care-mi lipseste:P, altii sunt partea optimista cand ea imi lipseste si-mi spun ca ochii ma tradeaza:P, altii imi ofera zambete dulci si fifilesti cand cred ca nu mai pot zambi:P, altii au inimioara de aur, altii...sunt pur si simplu ei,prietenii de care am nevoie oricand!); prietenii mei, in general- colegi de liceu(una bucata fantaziuta, cu una bucata timisoreanca viitoare notar:P, una bucata fetitza din care mi-a fost alaturi inca de la fanfest:P, o viitoare americanca:) ), de facultate(un maimutic, o fetita blonduta la origine:P, o fetita careia ii place spaniola:) ), prieteni care ma stiu cu bune si rele si carora nu pot decat sa le multumesc!
Ok...ziceam ce s-a intamplat pe la 14 ani....continuam cu liceul...aici am invatat ca sunt oameni care ma apreciaza,chiar fara sa arate acest lucru. Tin minte ca eram in clasa a 10-a si ni s-a cerut sa scriem biletele in care sa punem numele colegilor ale caror exemple personale dorim sa le urmam... si ia ghiciti??? Da...eu am fost una dintre cele 2 persoane care au aparut in topul listei!!! Cuuuuum?Euuuuu? Pe atunci poate daca de abia stiam numele tuturor din clasa si eventual schimbasem mai mult de 10 cuvinte cu 1/3 dintre colegi/e. Si atunci.... a venit o colega la mine si mi-a zis ca m-a votat... A fost momentul un moment in care parca mi s-a dat o palma- "cum?tu m-ai votat?pai cuuuum?de ce?"... Nu stiam mai nimic despre acea colega si ea...ea dorea sa-mi urmeze exemplul, credea ca eu sunt cineva care merita atentie... Si eu...eu o ignorasem!! Cum puteam sa fiu atat de nepasatoare? Cum?... Acela a fost un moment care mi-a schimbat modul de a ma raporta la ceilalti. De atunci cred ca oricine merita sansa de a i se acorda atentie, oricine are valoarea lui si aceasta merita apreciata. De atunci nu mai pot sa trec cu vederea orice parere, nu mai pot sa ignor o persoana care initial, poate nu se afirma, de atunci oricine poate sa-mi fie prieten atata timp cat nu-mi face rau intentionat...
Ok...si ajungem la perioada studentiei, cand, pe langa partea teoretica (dobandita la Facultatea de Istorie si Filosofie, Sectia RISE, dar si la Facultatea de Psihologie si momentan la Masterul de Resurse Umane si Sanatate Organizationala), am avut norocul si onoarea de a face parte din organizatii studentesti care mi-au transformat cei trei ani petrecuti in CLuj in cei in care am castigat experienta de viata, in care am schimbat conceptii, in care am trait cu adevarat ca un student care nu are ce sa regrete acum, cand se uita in spate, la tot ce a lasat in urma... Am facut voluntariat si acesta m-a marcat atat in relatiile cu prietenii, cat si in dezvoltarea pe plan profesional. Profesional, m-a ajutat sa imi dau seama pe ce domeniu as putea sa ma dezvolt, m-a ajutat sa invat ca din orice activitate pe care o derulez pot sa castig experienta, am invatat sa gresesc si sa invat din greseli….si…Da, am castigat o multime de prieteni atat in COS, cat si in StudCard, am invatat ca prietenia inseamna mai mult decat un simplu salut pe strada si o iesire la bere, am invatat sa ii accept pe cei de langa mine asa cum sunt, am plans de fericire cand am avut succese in proiectele derulate, am plans de fericire cand am vazut ca fac parte dintr-o echipa de oameni dispusi sa ma ajute, am plans cand circumstantele ma desparteau de ei...am plans cand ma gandeam ca nu va mai fi la fel, cand ma gandeam cat de mult imi vor lipsi, cat de mult...