Si azi stau sa ma gandesc de ce oamenii nu au control asupra propriilor comportamente... Ieri am asistat la o scena de care mi-a fost rusine, chiar daca nu eram implicata direct. Stateam in holul unui restaurant "cu pretentii", in care era o doamna care venise sa ia masa, linistita. Era tipul acela de persoana care statea cu paharul in fata si analiza parca plutind in absolut, probleme existentiale... Imi amintea de cartile citite, ce expuneau obiceiurile din perioada interbelica...In fine, revin la ideea ca doamna traia in lumea ei, relaxata si dorind un moment de pace. Lucrurile, insa, s-au dovedit a fi impotriva vointei sale:). La un moment dat, in restaurant apare bucatarul chef, un profesionist desavarsit, conform recomandarilor. Nici nu intra bine in incapare, ca incepe sa urle in stanga si in dreapta, la angajati. Problema n-ar fi atat de mare daca acest comportament ar avea loc intr-un cadru lipsit de clienti, dar in acest caz, restaurantul nu era tocmai gol:). Mi-am indreptat privirea inspre doamna de care povsteam anterior si...o vedeam cum isi revine, spre ghinionul ei, din reverie... Mi-era rusine de rusinea ei, parca. Ea se simtea penibil ca asista la o asemenea scena, se simtea penibil si in plus...parca se trezise in alta lume...de la pace la razboi. Ma simteam atat de aiurea cand vedeam ca stanjenita se uita la bucatarul care, fara nici o jena, isi continua pledoaria lipsita de sens, dar pe un ton extrem de agresiv. Evident ca dupa cateva minute, doamna s-a ridicat de la masa si a plecat, lasand in urma gandurile ei, lasand pe acel scaun dezamagirea unui act ratat... Ce sa mai zic? Jenant, rusinos si penibil sa iti manifesti intr-un astfel de mod pornirile primare, uitand de educatie, oameni si bun simt! Si din pacate nu am incredere ca "le chef" nu va mai repeta astfel de scenete decupate parca din piese cu tematici isterice:)!